Sabor

Sabor nu este un joc pe care l-ai reține de pe copertele revistelor Computer. Este o încercare discretă din 1991 care se joacă pe ecran ca ceva între un shooter și un puzzle logic, și după câteva ore se estompează în uitare. Exact ceea ce te-ai aștepta de la un disc flexibil din acea epocă — fără tam-tam, fără poveste, fără motiv să te simți rău că l-ai uitat.

Esența jocului este simplă: amesteci bile colorate și le aliniezi în rânduri. Nici culoare, nici intrigă, nici context — ești acolo doar manipulând lucruri pe o tablă neagră. Elementele se izbesc, cad, se combină, și creierul tău se obișnuiește treptat cu ideea că aceasta este toată divertismentul. Nu este revoluționar, dar există o anumită eleganță în acel miez minimalist — nu joci o poveste, nu joci animație, nu jaci atmosferă. Joci doar și numai mecanismul în sine.

Comenzile sunt directe. Cursor, maus sau tastatură — nimic complicat. Jocul te ghidează intuitiv, fără tutorial, fără ajutor. Să-ți spun așa: nu este plictisitor, dar nici nu este acea forță care te apucă de gît și îți spune "iarăși!". Jocul este plăcut pentru că nu este dificil, și este dificil pentru că după cinci minute știi ce vine în următoarele cinci.

Sabor este tipul de joc pe care l-au jucat toți și pe care nimeni nu-și amintește. Într-un fel de discotecă sau birou unde rula DOS-ul în pauzele de muncă — da, poate că era acolo. Dar nimic care să fi schimbat lumea jocurilor. Se încadrează în categoria "divertismentul ipotetic", care există dar doar cu un ridicare din umeri.

Astăzi, relevanța lui Sabor este purely arhivală. Dacă te interesează era DOS ca atare, sau ești colecționar de aceste jocuri discrete și nepretențioase, poți să-l lansezi într-un emulator. Îl vei găsi într-o colecție mai veche. Dar nu-l trata ca pe o comoară — este mai degrabă o bilă sub masă pe care o ridici ca o înregistrare trivială din vremea când jocurile nu trebuia să se străduit deloc.