Strip Poker Professional rev. B

Poker fără cărți — doar un calculator și plictiseală. Strip Poker Professional este exact ceea ce ți-ai imagina când cineva zice "acest joc va fi un succes la fiecare petrecere": un tip mai în vârstă stând singur în fața monitorului jucând poker cu femei digitale, dezbrăghindu-le piesa cu piesa. Anul 1995, MS-DOS, pe vremea când internetul nu exista, și pentru unii avea apelul asta felul de divertisment.

Joci poker împotriva a patru adversari așezați în jurul unei mese virtuale. Scopul e simplu — câștigă-le banii și apoi hainele. Din punct de vedere mecanic, e poker clasic: primești cărți, pui pariu, iei cărți noi, iar combinațiile câștigătoare decid mâna. Nimic fancy, doar poker cum ar ști oricine care a văzut vreodată un cazinou sau un film cu jocuri de noroc. Computerul joacă după scheme fixe — ăștia nu sunt adversari cu personalitate, mai mult niște automate complăcute.

Grafica e exact ce se aștepta un tip în 1995 de la un computer care-i costase o mie de dolari — ținute într-o paletă de 256 culori, animații ca imagini într-o carte pe care o răsfoiești cu degetul. Sunetul e practic inexistent. Jocul în sine e obositor pentru că nu ai niciun motiv să-ți pese de poker sau de joc — doar urmărești conținutul care-ar trebui să fie distracția, dar îl experimentezi în trei click-uri de maus și apoi pur și simplu crezi că ar trebui să fii în altă parte.

Ce-i interesant e în principal valoarea lui periodică. Strip Poker avea vremea lui când un calculator personal în casă era încă o raritate și fiecare joc era luat ca o curiozitate. Genul asta de software — jocuri de noroc plus farmec sexual — aparține zilelor de început ale PC gaming-ului, înainte ca tot lucrul să se profesionalizeze și megacorporațiile să preia controlul industriei. Îmbătrânit brutal? Da. Grafica arată ca un experiment de digitizare a unei fotografii prin fax, iar atmosfera e cel mult un spectacol de cabaret pată cu pată fără comedie.

Azi o joci din nostalgie, nu din plăcere. Dacă vrei să-ți amintești cum arăta anii nouăzeci la granița decenței și eșecului tehnic — mergi-o. Altfel, nu-i un joc care te va distra nici dacă ai fi douăzeci.