McGee

McGee este una dintre acele jocuri pe care cu siguranță ai fi împrumutat pe o dischetă de la cineva pe vremuri și nu ai fi returnat niciodată. O piesă unică din începutul anilor nouăzeci, când orice putea fi scris pentru DOS și nimeni nu se simțea rușinat din cauza asta.

Este un puzzle-platformer cu grafică și sunet minimalist care nu ar trebui să se laude. Personajul principal — un tip oarecare numit McGee — se mișcă pe ecranul jocului și culege obiecte. Pe hârtie, ar trebui să fie un puzzle: traversează nivelul, colectează ceea ce ai nevoie, ajunge la sfârșitul. În realitate, asta înseamnă că trebuie să-ți dai seama singur de logică, pentru că jocul nu-ți explică cu adevărat ce trebuie să faci.

Comenzile sunt la fel de simple ca orice din acea epocă — taste săgeți pentru a te mișca, bară spațiu pentru ceva. Graficii sunt parțial verde pastel, parțial gri, parțial nu mai țin minte. Când McGee se mișcă pe ecran, simți că programatorul a făcut ce a putut cu ceea ce avea. Astăzi, fanii pixel art-ului s-ar înscrie pentru o asemenea estetică, dar aici este mai mult o consecință a limitărilor hardware-ului și a timpului care nu era disponibil pentru dezvoltare.

McGee aparține acelei categorii de jocuri care erau jucate pentru că existau, nu pentru că erau strălucitoare. Nu era destul de rău pentru ca cineva să-l respingă, dar nici destul de bun pentru a fi discutat. Astăzi, aproape nimeni nu știe despre el. Emulatoarele și arhivele l-au salvat de la obrăznicie completă — asta e tot ce a primit.

Când vrei să-l joci acum, este nostalgie pentru obscur. Nu pentru zilele în care lucruri mari existau — pentru vremea când astfel de mici lucruri pur și simplu erau. McGee nu este un joc pe care l-ai căuta ca pe aur. Este mai mult o plimbare prin istorie, o excursie de detectiv înapoi în arhivele DOS.