A Night With Troi

Dacă vroiai să afli cum arăta pornografia pe DOS-ul din '88, iată răspunsul: text pe negru și speranta că imaginația tău va face munca pe care codul nu o putea. A Night with Troi e o aventură text, pur și simplu, fără grafică, fără animație, doar descrieri și alegeri. Titlul promite o noapte, titlul face promisiuni pe care nici vântul nu le ține.

Ești într-o cameră cu o femeie numită Troi. Ce faci? Arzi de curiozitate, deschizi fișierul .exe și-ți dai seama în vreo cinci minute că asta-i tot. Citești opțiuni de replici pe care să le alegi, apăsezi o cifră, aștepți ca textul să se deruleze pe ecran ca pe un teletip din 1950. Mecanica e izolatoare și liniară — nu există ramificații reale, doar o iluzie că deciziile tale conteaza. De fapt, toate drumurile duc la același loc, doar cu diferite cuvinte în cale.

Ceea ce face jocul aplecat ca o ștreang veche e naivitatea lui. Textul nu e nici provocator, nici erotic — e pur și simplu stânjenitor, scris ca de cineva care a citit o revista pentru adulți o dată și a încercat să recreeze sentimentul. Dialogurile sunt staccato, replici de prost gust lipite una după alta, fără tensiune sau caracter. Troi e doar o fantomă de o fantomă, o construcție de cuvinte care nu lasă vreo urmă în memorie.

În 1988, asta era ce-și permitea pirateria de soft și curiozitatea adolescenților fără Internet. Copiii au circulat dischete cu asta și au ras cu lacrimi, nu din plăcere, ci din penibil. Jocul nu s-a îmbătrânit bine — s-a prăbușit sub propria lui greutate. Nu e nimic de salvat aici, nimic care să te facă să te-ntoarci.

Dacă vrei o lectură interactivă pentru adulți care să aibă ceva charm, mergi pe altceva. Dacă vrei nostalgia unei epoci în care industria de software e încă copil mic și neîndemânatic, A Night with Troi o face perfect. Rămâi o zi și pleci după un sfert de oră.