Darker

O noapte întunecată, un elicopter, imagini termice și o țintă în centrul ecranului. Așa începe Darker — un joc care azi ar fi greu să se remarce în avalanșa de jocuri de acțiune și simulatoare. E ceva între un shooter tactic și un simulator de zbor, încercând să fie ambele deodată și nici una în mod particular bine.

Ești așezat în cabina de pilotaj a ceva ce seamănă cu un avion sau un elicopter, și sarcina ta e simplă — elimină dușmani în întuneric folosind diverse sisteme de armament. Jocul se desfășoară în tonuri de albastru închis, ceea ce de fapt e mai bun decât te-ai aștepta; gri și umbre dau acțiunii o atmosferă ciudată, anonimă. Te miști pe teren, vânezi ținte, țintești și tragi. Mecanica e rigidă — controalele nu îți vor câștiga imediat inima; mai degrabă îți vor apuca piciorul la pornire și nu te vor elibera pentru o vreme.

Darker devine interesant în detalii. Imagistica termică se comportă ca cea reală; hărțile sunt generate procedural sau cel puțin haotice suficient încât nu poți merge pe pilot automat prin ele ca în shootere liniare. Nu-i arcade, deloc elegant. Se joacă ca și cum ai învăța să zbori fără instructor, stick în mână și o listă de ținte în față. Uneori reușești să doborâți o formație de dușmani și te simți profesionist. Puțin după, rămâi blocat pe hartă sau pierzi orientarea și te prăbușești în zid sau apă.

Culoarea închisă din titlu nu-i doar decorație — e esența jocului. Anii nouăzeci erau o perioadă de mai multă experimentare decât acum. Aceștia creatori nu știau că trebuiau să facă jocuri pentru milioane. Au făcut un joc greu, rece și puțin obscur. Ce a îmbătrânit în el e exact ceea ce l-a făcut interesant: controalele sunt stângaci chiar și pentru epoca lor, iar cerințele de reflex fără grafică să le justifice pot să te-ntorci.

Azi îl vei juca din nostalgie, nu din plăcere. Dar dacă-ți plac simulatoarele fără volan și fără atracție comercială, dacă ești curios cum arăta focul de elicopter pe un computer din 1995, iată o bucată de timp care nu se mai întoarce. Nu-i un joc grozav. E ceva brut din când vechi nu trebuia să-și explice existența.