Xatax

Shooterele spațiale orizontale erau o problemă rezolvată până în 1994. Apoi Pixel Painters Corporation a decis să o rezolve din nou oricum, și ce a ieșit a fost Xatax — un shooter DOS care părea mai puțin un joc și mai mult o provocare.

Premisa e exact ce te aștepți: spațiu, extratereștri, derulare de la stânga la dreapta, lucruri care explodează. Xatax nu se preface că reinventează genul. E un shoot-'em-up orizontal clasic, din descendența lui R-Type și Gradius, construit pentru PC într-o vreme când porturile de arcade erau încă stângace pe hardware-ul de acasă, iar shooterele originale de PC încercau să demonstreze că merită să fie în aceeași discuție.

Ce face de fapt cu formula asta e să împingă tare partea vizuală. Sprite-urile sunt mari, detaliate și se mișcă cu o greutate pe care majoritatea shooterelor DOS nu o puteau susține fără să se transforme în prezentare de diapozitive. Designurile inamicilor merg spre biomecanic — nave insectoide care arată de parcă ar fi fost desenate de cineva care chiar te antipatiza personal. Derularea e fluidă. Pe un 486 în 1994 asta nu era ceva de la sine înțeles. Coloana sonoră merge pe acel puls electronic necruțător care, după douăzeci de minute, încetează să fie muzică și devine o condiție fizică. Nu o observi până când se oprește.

Gameplay-ul e competent și neiertător, așa cum cere genul. Aduni upgrade-uri de arme, înveți tiparele inamicilor, mori din cauza a ceva ce ar fi trebuit să vezi venind și o iei de la capăt. Curba de dificultate e destul de abruptă încât jucătorii ocazionali să renunțe imediat, ceea ce probabil explică de ce Xatax nu a devenit un nume de casă nici măcar printre cei care stăteau în fața unui PC în fiecare după-amiază. Răsplătea repetiția și pedepsea nerăbdarea, ceea ce era fie o calitate, fie un defect, în funcție strict de dispoziția ta din acel moment.

Ce a lăsat în urmă e o amintire anume — genul legat de nopți târzii și de zumzetul cald al unui CRT, mai degrabă decât de vreo revelație de gameplay. Xatax nu a împins genul înainte așa cum au făcut unii contemporani, dar era cu adevărat bine făcut pentru ce era: un shooter de PC care arăta mai bine decât ar fi avut vreun drept și se juca mai strâns decât majoritatea vecinilor de pe raftul shareware. A îmbătrânit așa cum îmbătrânește un B-side solid. Nu un clasic, nu uitat, doar discret de bun.

Dacă vrei să știi cum se simțea un shoot-'em-up de PC competent și fără fasoane la mijlocul anilor nouăzeci, Xatax îți oferă asta fără scuze. Rularea lui într-un browser prin DOSBox durează vreo nouăzeci de secunde și nu costă nimic. Dă-i douăzeci de minute înainte să decizi — primul nivel e doar încălzirea.