Dune II (MS-DOS italiano/español)

Dune II apare pe ecran cu un mesaj de care nu poți scăpa: "Construiește sau mori." Westwood Studios a pariat pe strategia în timp real în 1992 ca o modalitate de a aduce cartea lui Frank Herbert la viață, lăsând-ne cu o senzație de deșert și intrigă politică. În loc de ture clasice, obții timp și hărți pline de resurse cu care să-ți construiești armata.

Joci ca una din trei case — Atreides, Harkonnen sau Ordos — și obiectivul tău este simplu: ai mai multe unități și tehnologie mai bună decât adversarul tău până îi ștergi prezenţa de pe hartă. Economia se bazează pe melange, pe care o recoltezi cu harvestere din dune. Obții bani, construiești o fabrică, produci un tanc, îl trimiți spre sud. E simplu, elegant și ciudat de captivant, chiar dacă graficile arată ca un set de construcții Legoland.

Controalele funcționează prin meniuri și click-uri — nimic surprinzător pentru DOS în anii nouăzeci. Unitățile vor asculta când le trimiți în luptă, dar în situații complexe te vei simți ca un ghid rătăcit într-un labirint. Mai interesant este apărarea bazei și sincronizarea raidurilor. IA nu e genială — uneori adversarul tău se ridică din scaun și urmărește cum te bombardează până te șterge din hartă, alteori stau inactivi ca un câine otrăvit. Jocul offline e ca jocul șahului contra unui computer care nu-și amintește ultima mutare.

Dune II a stat la nașterea întregului gen de strategia în timp real, și asta merită respect. Fără el, am fi putut obține StarCraft două decenii mai târziu. Pentru cei care-și amintesc acest joc din revistele din acea vreme, rămâne un monument al momentului când toată lumea știa ce va fi jucat pentru următorii douăzeci de ani. Privind înapoi, poți vedea că era mecanic mai precis și mai puțin emoțional decât StarCraft a devenit mai târziu, dar asta este exact unde stă puritatea lui.

Astazi Dune II este privit mai cu interes istoric decât cu așteptări de divertisment grozav. UI antichizat, IA difuză, grafice ca pergamentul — totul poate să te epuizeze mai mult decât să te distreze. Dar dacă îți lipsește senzația cum se juca strategia într-o epocă când nu era de ales, Dune II te va duce în realitatea nisipoasă. E disponibil în browsere prin emulatoare, și când te întorci la el știind că ecoul se numește acum Westwood, nu Blizzard, e de fapt destul de interesant.