3 Point Basketball

Când anii nouăzeci ziceau "joc de baschet," nimeni nu se aștepta la adâncime. 3 Point Basketball pe DOS este exact ce promite numele — simplu, direct, fără frescuri inutile. Tu doar tragi din trei, sau mai bine zis simulezi trageri din trei.

Asta nu-i un meci în sensul modern. E o colecție de scenarii de antrenament și provocări în care te confrunți cu arhive de adversari în timp ce privești cum trăgătorul îl ia la țintă pe coș. Controalele se-nclină spre minimalismul pur — alegi un personaj, rotești mingea și aștepți rezultatul. Graficele sunt geometrie colorată care nu se scuză pentru ea, și asta-i exact de unde vine farmecul. Sunetele sunt atât de rare că-s aproape cel mai ascuțit lucru de pe tot ecranul.

Ceea ce face jocul să fie jucabil e simplitatea cuvântului des folosit. Nu-s cronometri, animații sau dramă aici — doar procentajul care apare pe ecran. Când nimeștești o tragere, nu-i deloc sărbătoresc. Fără trompete, fără arenă urlând. E tragere și numere, gata. Poate suna plictisitor, dar pe atunci era o tendință ascendentă — mecanici pure fără să irosi RAM. Totuși, chiar din acel unghi, jocul se simte puțin învechit — nu-i destul acel sentiment pentru fizică pe care l-ai aștepta. Tragerile din trei intră aproape la fel de fiecare dată.

3 Point Basketball nu-i un monument în istoria jocurilor de baschet. Nici măcar nu-i deosebit de conștient de sine — pur și simplu există ca o încercare liniștită a cuiva care a vrut să aducă acest sport pe computerele anilor nouăzeci. Ai uita complet de el dacă nu-ar fi faptul că orice joc de sport din acea vreme merita măcar o privire curioasă.

A-l juca azi înseamnă să te așezi pe o scaun veche și să ți-amintești cât de grozav de lent era totul — chiar și ecranele de încărcare. Dar dacă plăcerea liniștitei și fără-de-stil perseverență te tentează, petrece o vreme aici. Nu-ți vei aminti pentru calitățile lui, ci pentru că-i ceva de făcut în el.