Katie's Farm

Când Katie's Farm a intrat pe computerul meu în anii nouăzeci, știam că nu va fi vreun blockbuster cu bugete masive. Și era adevărat — dar într-un fel destul de ciudat, interesant.

Este un simulator de fermă pe DOS, unde jucai în rolul lui Katie și gestionai operațiunile unei mici ferme. Nu există nicio intrigă eroică sau confruntări dramatice cu rivali. Doar tu, câmpuri, animale și timp. Mecanica este simplă: plantezi culturi, ai grijă de animale, recoltezi, le vinzi și cumperi echipamente noi sau vite. Un ciclu al anotimpurilor, un ciclu al anilor. Din când în când vremea vine și ți-l strică planurile.

Comenzile sunt simple — un sistem pe ture, clik pe câmpuri și obiecte. Graficele te amintesc de un set de construcție din plastic: colorate, dar fără ambiții de realism. Sunetele pe care le-mi amintesc doar ca o dezamăgire liniștită — câteva bip-uri și gata. Jocul nu te aruncă într-un scenariu de supraviețuire cu catastrofe imprevizibile; în schimb ți oferă un ritm lent și previzibil. Curând afli ce este bun pentru fermă și ce nu. Greșelile te costă economic, nu dramatic.

Katie's Farm nu este entertainment în sensul de astazi — nu există victorie sau înfrângere, doar contabilitate personală. Asta este exact de ce mai nimeni nu o cunoaște. În anii nouăzeci a servit drept ceva între edutainment și un simplu ucigaș de timp. A dansatorit între genuri și nu a lăsat nicio amprentă distinctivă nicăieri. Nu e un joc rău, doar neurologic mediu.

Astazi? Când am pornit-o în emulator, era ca deschiderea unui vechi jurnal. Nimic senzațional, dar ceva ciudat de liniștitor. Dacă îți place strategia lentă fără stres, fără presiune și fără puncte, poți s-o pui pe foc. Este fermă fără ambiții — și asta este exact ceea ce o face specifică. Îți va fi potrivit dacă vrei să joci ceva care nu te forțează să fii mai bun, doar diferit.