Slaughter Caves, The

O hartă de joc cu mine și monștri — atât merită The Slaughter Caves pe ZX Spectrum. Un joc care arată ca o încrucișare între dungeon și roguelike, doar că aici nu e nimic de râs, doar de mușcat din dinți.

Intri în peșteri, strângi lucruri, întâlnești creaturi și încerci să nu-ți pierzi viața. Ideea e simplă, dar executarea — asta e mai rău. Mișcarea-i lentă, ecranul e plin ochi de informații și nu-i nicio claritate. E mai mult o bătălie cu necunoscutul, unde nu ești niciodată sigur ce se întâmplă pe ecran și de ce.

Comenzile merg-o fi, dar senzația de joc e neplăcută. Nu-i vorba de un joc care te forțează să gândești — e vorba de un joc care te forțează să ghicești. Întâlnești un dușman, ataci, speri că ai lovit, și ții pumnii să nu te lovească pe tine. În timp ce se-ntinde un sunet monoton, pe care curând nu-l mai auzi.

Pe Spectrum au fost mii de jocuri ca asta. Pe jumătate gata, pe jumătate abandonate în cursul dezvoltării, pe care creatorii le-au aruncat în lume pentru că trebuia. The Slaughter Caves se-ncadrează exact în categoria asta — un joc care crede că e dungeon crawler, dar e mai mult un exercițiu în răbdare.

Singurul lucru interesant e tocmai că-l ai aici în browser. Poți să-ți arunci o privire, să tragi cinci minute în peșteri și după aia să reinstalezi ceva frumos. Nu-i rău în sensul că ar fi vătămător, doar inutil. Iar inutilitatea e în munții retro de-al mai rău fel — plictisitoare.