Dare-Devil

Când am găsit Dare-Devil în groapă zilnică de retro—doar o altă bucată zbârcită de cod din zilele vechi—m-am gândit că va fi o altă risipă de timp mediocră. Totuși, acestea sunt exact momentele când sunt plăcut surprins.

Dare-Devil este un joc pe care cineva l-a conceput în 1984 pe baza unei singure idei: un mic daredevil parcheaza mașina pe marginea drumului, tu trebuie să sari afară și să execuți câteva cascadorii înainte de a te întoarce. Aș spune că este undeva între un platformer acțiune și un simulator de condus—de fapt nu este deloc așa, doar platforming de ecran în ecran cu un stil grafic minimalist care măcar arată sincer ce este.

Se joacă simplu: mergi înainte, sari, încerci să supraviețuiești obstacolelor și să ajungi înapoi la mașină. Comenzile sunt greoaie, dacă îmi amintesc bine, dar simplitatea aceasta are propriul ei farmec. Nu există animații și efecte masive, doar tu, determinarea ta și obstacolele. Nu este exact captivant să joci, dar există o directivitate în asta pe care jocurile de azi cu meniunile și tutorialele lor elaborate au pierdut-o.

În zilele noastre, aproape nimeni nu-și amintește de Dare-Devil. Jocul nu a devenit niciodată faimos, niciodată revoluționar—era doar o altă încercare din anii 1980 unde creatorii au crezut că jucătorii vor accepta ce li se dă și vor fi mulțumiți. Graficele arată ca o urmă de creion pe hârtie, sunetele sunt atât de liniștite încât cu greu le observi până când cu adevărat le-ai observa.

Dacă ești curios cum arăta jocurile în istoria pre-editorului înainte de editorii mari și nume de marcă, Dare-Devil este aici. Vei obține o privire la o epocă când un joc era doar divertisment, nu un vehicul gacha-mechanics pentru microtransacții. Nu este excelent, nici teribil—este doar vechi și cinstit.