Ganja Farmer

Cultivează-ți terenul, dar vei petrece cea mai mare parte din timp apărând-o de dăunători. Ganja Farmer din 1998 este unul dintre acele experimente DOS arcade ciudate care astazi ar ajunge sigur în categoria jocurilor indie și și-ar avea propriul subreddit. De ce? Motiv simplu — jocul se învârte în jurul cultivării ceva ce diferitele sisteme juridice din întreaga lume vad ceva... ambiguu.

Mecanica este ridicol de simplă. Ai un teren, ai semințe, ai soare și apă. Plantele cresc, le culegi. Nimic complicat până acum. Dar apoi apar oaspeți neașteptați — dăunători pe care trebuie să-i alungi sau să-i elimini. Controlezi un personaj pe ecran care se mișcă pe micul tău teren și trebuie să reacționezi la probleme care apar brusc. Ritmul jocului nu este frantic; este mai degrabă o experiență lentă, aproape meditativă, cu momente ocazionale de gestionare a crizelor.

Ceea ce o face joc arcade este stresul. Dacă ai prea multe plante și prea puțin timp, lucrurile se încurcă. Dăunătorii se înmulțesc, plantele se ofilesc, iar tu ești manager-ul care încearcă să-și salveze ferma. Graficele sunt rudimentare — un personaj, un teren animat, sprite-uri simple. Sunet? Minimal, doar muzică liniștit fără nicio pretenție de grandoare. Comenzile sunt receptive și fac exact ceea ce ar trebui.

Ganja Farmer aparține acelei categorii de jocuri mici care au apărut în anii nouăzeci fără buget mare și fără interes din partea publisherilor. A jucat cu formula, a testat o idee și era pe deplin conștient de propria absurditate. Nu este revoluționar, nici prea profund. Dar exact acolo se află farmecul lui — este autentic, conștient de sine și complet nenorocit cool în cel mai rău mod posibil.

Astazi jocul îți servește în principal ca o curiozitate din perioada când DOS era încă standard și când coderii îndrăzneau să fie sălbatici. Poți să-l joci în browserul tău ca o amintire din vremurile când jocurile indie nu existau, dar spiritul lor era deja în aer. Nu este un joc pe care l-ai juca pentru distracție — mai degrabă pentru acel sentiment că tocmai ai experimentat ceva care arăta ca o glumă, și între rânduri era cristal clar că creatorii știau exact ce făceau.